Intrebare : Am 16 ani si mi-am inceput viata sexuala. Sunt cu prietenul meu care are 17 ani jumatate, de un an si am facut-o deoarece exista semtimente si am facut-o cu cap. Sunt pregatita si imi infunt paritii daca vor afla ... dar totusi cum fac sa nu afle ... mama imi spune tot timpul ca sunt prea mica ... ce inseamna prea mica referindu-ne la viata sexuala ?

Raspuns: Ma bucur sa stiu ca ai "facut-o cu cap". Este cat se poate de bine sa ai aceeasi atitudine si pentru oricare alta actiune din viata.

Cred ca ar fi foarte bine sa lamurim putin ideile cuprinse in subiectul adus de tine in discutie.

As incepe cu exprimarea "pregatita si imi infunt paritii". Termenul de "infruntare" se refera la un conflict, la o cearta. Discutia cu parintii nu trebuie sa fie o confruntare, nu trebuie sa se transforme intr-un conflict. Discutia pe tema "viata sexuala" trebuie sa fie calma, sa reprezinte un schimb de opinii. Pentru tine trebuie sa fie un prilej de a acumula experienta de viata prin ceea ce iti vor spune parintii, pentru parinti trebuie sa fie un prilej de a intelege posibilitatile copilului lor si oportunitatea de a interveni prin atentionarea asupra posibilelor scapari sau interpretari care ar putea da nastere unor probleme. Din aceasta discutie toata lumea are de castigat - toti vor sti care este stadiul de intelegere a problemelor discutate, daca se pot baza unii pe altii si, cel mai important, se va intelege mai bine stadiul relatiei parinte - copil si perspectivele.

Apoi, eu nu reusesc sa inteleg ... cum se face ca esti "pregatita" dar totusi vrei "sa nu afle" ? Ar fi bine sa intelegi daca esti sau nu in situatia de a-ti putea sustine cu argumente clare si solide, alegerea de incepere a vietii sexuale.

Eu nu iti cunosc parintii pentru a putea discuta o "strategie". Nu exista "retete" de "cum sa-i spui mamei ca nu mai esti virgina" sau "cum sa ii spui tatului ca baiatul te-a dezvirginat". Bineinteles ca exista cateva mici reguli dar nu se refera strict la abordarea subiectului "viata sexuala" ci la abordarea oricarui subiect. Atat doar ca sensibilitatea subiectului "viata sexuala" cere o atentie deosebita.
Aceste mici reguli se refera la alegerea momentului deschiderii discutiei - atunci cand este o atmosfera destinsa, calma - la comportamentul pe care trebuie sa il ai - normal, nu de pe pozitie "de forta" sau de contestare ("voi sunteti depasiti" sau "eu fac ce vreau"), cu dorinta exprimata de a intelege ("vreau sa stiu (si) de la voi", "ma intereseaza foarte mult parerea voastra") si de a depasi eventualele piedici ("asta nu inteleg, va rog sa imi explicati"), cu prezentarea clara a tuturor parerilor personale avand grija sa inlaturi orice fel de temere din partea lor ("stiu care sunt problemele", "stiu sa ma protejez", "ma protejez"), fara incalcarea eventualelor reguli stabilite in familie. Pe langa toate acestea este posibila si exploatarea (subtila) a unor caracteristici ale relatiei sau ale persoanei dar nu in scopul impunerii parerilor proprii ci in scopul obtinerii atentiei (nu ii place sa fie intrerupta in timp ce vorbeste, doreste discutii directa, fara "sa i se lase de inteles").
Cunoasterea persoanei cu care discuti este foarte importanta pentru a putea evalua eventualele piedici si a le putea ocoli.

Cand se discuta despre stadiul la care trebuie sa ajunga cineva care vrea sa debuteze in viata sexuala, in primul rand se discuta despre ceea ce stie si ceea ce poate si nu despre cati ani are (nu discutam acum despre aspectele legale, despre prevederile Codului Penal). Se considera ca 18 ani este stadiul dincolo de care "esti pe picioarele tale" fiindca ai acumulat destula experienta de viata pentru a face fata problemelor. Pana atunci, oricine poate sa iti spuna oricand, "esti prea mic(a)".
Dar cred ca de fapt nu conteaza daca ai 18, 28, sau 38 de ani, daca nu intelegi viata sexuala si problemele ei poti oricand sa o "zbarcesti", asa ca "prea mic(a)" = "nepregatit", indiferent de varsta biologica.